Test Placă Video

Cum funcționează

1. Închide alte file și aplicații care solicită placa video. Pe un laptop, conectează-l la priză și setează modul de alimentare pe performanță — modurile de economisire limitează invizibil frecvențele plăcii video, la fel ca la testul FPS.
2. Citește raportul de capabilități. Apare imediat ce se încarcă pagina, nu cere nicio permisiune și nu rulează nicio sarcină pe placa video — doar ce e dispus browserul tău să spună unei pagini web despre hardware-ul grafic.
3. Confirmă avertismentul de siguranță. Testul de referință solicită intenționat placa video la maximum: asta consumă mai multă baterie și produce ceva căldură, iar pagina se va simți mai lentă cât timp rulează. Citește-l o dată, apoi confirmă.
4. Rulează testul rapid. Aproximativ 8 secunde. Citește cele trei cifre de randament — rată de umplere shader, randament apeluri de desenare, rată de eșantionare texturi — fiecare cu unitatea și incertitudinea proprie.
5. Rulează verificarea de sarcină susținută dacă urmărești supraîncălzirea. Un buton separat, de 30 de secunde. Dacă mașina ta devine mai lentă cu cât o folosești mai mult, aceasta e verificarea care chiar testează asta, comparând randamentul de la început cu cel de la final.
6. Citește rezumatul, nu doar cifrele. Accelerarea hardware, selecția plăcii video și stabilitatea contextului sunt cele mai importante concluzii. Ratele brute de randament sunt context pentru a-ți compara propria mașină în timp, nu un scor de comparat cu al altcuiva.

Ce măsoară de fapt acest test

Fiecare etapă a testului randează pe o suprafață off-screen, care nu e niciodată afișată pe monitor și niciodată compusă — deci nimic din rezultat nu poate fi limitat de rata de reîmprospătare a ecranului tău, așa cum s-ar întâmpla cu o animație vizibilă. Cifra raportată e muncă realizată împărțită la timpul real scurs: iterații de shader pe pixel pe secundă, apeluri de desenare pe secundă, sau eșantioane de textură pe secundă. Asta e o măsură reală a randamentului plăcii video, și e un lucru structural diferit de o rată de cadre.

Cum citești raportul de capabilități

WebGL 2 e baza modernă pe care aproape orice browser actual o suportă; doar WebGL 1 e o minoritate reală, dar tot mai mică, mai ales pe dispozitive mai vechi; fără WebGL deloc înseamnă că pagina asta nu mai poate măsura sau raporta nimic despre hardware-ul tău grafic.

Tabelul de limite de dedesubt e o citire directă a ce raportează driverul tău grafic browserului — dimensiunea maximă a texturii, cu câte eșantioane poate face anti-aliasing, câte texturi poate eșantiona simultan un singur shader, și limite similare stricte. Lista de extensii selectează câteva demne de explicat (ținte de randare în virgulă mobilă, filtrare anisotropică, formate de texturi comprimate) dintre cele 30-40+ pe care un browser real le suportă de obicei.

De ce numele plăcii tale video poate fi ascuns

Safari returnează mereu un șir constant — „Apple GPU” — niciodată un nume real de model, pe orice Mac și iPhone, indiferent ce cip conține de fapt. Firefox generalizează sau ascunde complet șirul când propria setare de rezistență la fingerprinting e activată. Asta e o decizie deliberată de confidențialitate a browserului, nu o eroare a acestei pagini, iar o valoare constantă nu e o măsurătoare — așa că, în loc să îmbrace un șir fix ca pe un model real de placă video, pagina asta spune clar că numele e ascuns și explică de ce.

Nimic din asta nu afectează cifrele de randament de mai jos. Un nume ascuns și o rată de umplere shader complet măsurată sunt complet independente — browserul tău poate refuza să-ți numească placa video în timp ce pagina asta măsoară exact cât de rapidă e.

Randare software: cel mai important lucru pe care ți-l poate spune pagina asta

Un randor software înseamnă că procesorul tău se preface a fi placă video — fiecare pixel e calculat în software, la o mică fracțiune din viteza reală a hardware-ului, indiferent dacă numele raportat arată ca o placă video reală. Pagina asta detectează asta în două moduri simultan: un șir de randor din familia software decisiv (SwiftShader, llvmpipe, Microsoft Basic Render Driver), sau un nume care arată ca hardware dar al cărui randament măsurat e mult sub ce produce orice placă video reală — al doilea caz înseamnă de obicei o cale degradată sau emulată ascunsă în spatele unui nume care sună normal.

• Accelerarea hardware dezactivată din setările proprii ale browserului.
• Un anumit driver de placă video pe lista de blocare internă a browserului, de obicei după un bug de driver cunoscut.
• Rulare într-o sesiune de desktop la distanță sau mașină virtuală, unde placa video reală de obicei nu e transmisă deloc.
• Un driver grafic grav depășit sau corupt.

Sarcină susținută și throttling termic

Verificarea susținută de 30 de secunde repetă continuu etapa de shader și compară randamentul primelor 5 secunde cu ultimele 5, raportând cât din rata inițială a supraviețuit. Un telefon fără ventilator sau un ultrabook subțire care pierde o parte reală din randament după 30 de secunde de sarcină maximă e inginerie normală, nu un defect — dispozitivele mici, sigilate, sunt construite să limiteze performanța în loc să se supraîncălzească, iar pagina asta prezintă rezultatul așa, nu ca pe un verdict asupra hardware-ului tău.

Laptopuri cu două plăci video: de ce cea rapidă poate să nu pornească niciodată

Un laptop de gaming sau pentru creație, cu placă video integrată și una dedicată, permite de obicei unei aplicații să ceară pe oricare din ele, printr-un indiciu numit powerPreference. Pagina asta cere AMBELE — un context cu consum redus și unul cu performanță ridicată — și compară identitatea celor două adaptoare. Două șiruri de randor genuine diferite înseamnă că placa video rapidă chiar a pornit pentru cererea de performanță ridicată.

Același șir de randor la ambele cereri nu dovedește că placa ta video dedicată e defectă — o mașină cu o singură placă video produce exact același rezultat, complet normal. E totuși o informație reală și utilă pe o mașină care AR TREBUI să aibă două adaptoare: poate însemna o setare de driver hibrid grafic, o configurație de comutator MUX, sau un defect real, demn de investigat cu propriul software de selecție a plăcii video al laptopului tău, înainte să presupui ce e mai rău.

🇷🇴 Placă video dedicată care nu pornește niciodată, sau un laptop nou care se limitează din prima zi: garanție și ANPC

Ca cumpărător din România sau UE, ai garanția legală de conformitate de 2 ani, distinctă de orice garanție comercială mai scurtă pe care unii vânzători o oferă suplimentar. Dacă un laptop vândut cu placă video dedicată (de la eMag, Altex, PC Garage sau Flanco) arată constant, la contextul de performanță ridicată, aceeași identitate ca placa integrată — și randamentul măsurat e la nivel de placă integrată, nu dedicată —, sau dacă o mașină nouă își pierde o mare parte din randament chiar din primele 30 de secunde de sarcină susținută, chiar și pe priză și cu modul de performanță setat, e o posibilă neconformitate reală, nu doar „așa sunt laptopurile”.

1. Salvează sau fă captură de ecran rezultatului — inclusiv verificarea de selecție a plăcii video și verificarea de sarcină susținută.
2. Retestează pe priză, cu modul de alimentare setat pe performanță, nu pe economisire.
3. Reinstalează driverul grafic curat și retestează încă o dată, pentru a elimina o problemă de software.
4. Dacă problema persistă, trimite o reclamație scrisă vânzătorului, invocând garanția legală de conformitate, cu dovezile strânse.
5. Dacă vânzătorul refuză nejustificat o soluție, te poți adresa Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor (ANPC), care mediază între cumpărători și comercianți.

Ce nu este acest test

• Nu e o citire de VRAM — nicio API web nu expune cât memorie video are placa ta grafică.
• Nu e un scor comparativ între dispozitive — nu există nicio cifră compusă, niciun clasament pe niveluri și niciun percentil nicăieri pe pagina asta.
• Nu e o citire de temperatură sau consum — nicio API de browser nu expune vreuna din ele.
• Nu e o măsurătoare de rată de reîmprospătare sau FPS — vezi testul FPS pentru asta.
• Nu e un cronometru de placă video la nivel de driver. Extensia de browser care ar activa unul, EXT_disjoint_timer_query_webgl2, există doar în Chrome și Edge și e dezactivată implicit chiar și acolo, deci folosirea ei ar produce o cifră pe Chrome și una structural diferită oriunde altundeva — cronometrarea acestei pagini e simplu ceas de perete în schimb, care se comportă identic pe orice browser.

Întrebări frecvente